simți că nu te mai înțelege nimeni ?

Când pleci de acasă,
închizi o ușă, dar nu ți se deschid altele.

Ce trebuie să ştii?

Este foarte important să fii bine informat/ă cu privire la decizia pe care urmează să o iei. Te-ai gândit care sunt riscurile la care te expui? Cum te vei descurca atunci când te vei trezi dintr-odată singur/ă , pe cont propriu? De ce resurse materiale și financiare dispui pentru a reuși să te întreții singur/ă? Ce vei face în privința cursurilor școlare și a activităților cotidiene pe care obișnuiai să le întreprinzi? Ai vreun plan pe termen mediu și lung? Ce urmează după ce pleci de acasă?

Hai să vedem ce ai putea păți dacă pleci de acasă:

  • expunerea la situații de risc, precum: exploatare sexuală, trafic de minori, diferite accidente, diverse tipuri de agresiune;
  • implicare în activități antisociale (ex. comiterea de infracțiuni, consum de alcool, tutun, substanțe interzise);
  • îndepărtarea de prieteni și familie, inadaptarea și izolarea socială;
  • dificultăţi de reintegrare şcolară, ceea ce va reduce considerabil posibilitatea de a evolua în plan profesional.

Ce înseamnă
plecarea voluntară?

Plecarea voluntară reprezintă acel act prin care tu alegi să părăsești domiciliul familiei, din diverse motive, fără a avea neapărat un plan stabilit, de cele mai multe ori fiind vorba despre o decizie bazată pe impuls.

Există mai multe motive care te pot determina să pleci de acasă, printre care se numără:

  • teama de reacția părinților față de o anumită situație (ex: ai luat o notă mică la școală sau consideri că ai făcut o greșeală);
  • dorința de a atrage atenția asupra ta atunci cand te simți neglijat în cadrul familiei;
  • climatul familial, respectiv consum de alcool, neînțelegeri în familie, conflicte, violența domestică;
  • conflictele legate de reguli impuse de părinți;
  • fuga de eventuale abuzuri fizice sau emoționale care au loc în familie sau la școală;
  • implicare în relații sentimentale neagreate de părinți și dorința de a locui împreună cu partenerul/partenera.

Bună, numele meu este Irina și am 15 ani. În urmă cu doua zile am plecat de acasă. Momentan sunt la niște prieteni, pe viitor nu știu ce voi face, însă acasă nu mai vreau să stau…tatăl meu mă agresează atât fizic, cât și psihic. Nu mă lasă nici să mă odihnesc suficient, tot timpul mă pune să fac câte ceva prin casă. Am ajuns să nu mă mai pot concentra la lucrurile importante din viața mea, ca de exemplu școala. Pe mama nu mă pot baza, ea are probleme de sănătate, iar situația financiară a familiei noastre este una precară – așa cum mi se reamintește în permanență și oricum mama nu are niciun cuvânt de spus în fața lui. Cred că am luat cea mai bună decizie sau cel puțin așa sper.

Aceasta este o experiență inspirată dintr-un apel real, preluat de Asociația Telefonul Copilului. Pentru a respecta confidențialitatea și curajul adolescentei care ne-a sunat la 116111 și pe care am consiliat-o, unele detalii au fost rescrise.

Ce trebuie să faci?

Atunci când te confrunți cu o anumită problemă, este important să urmezi câteva etape esențiale înrezolvarea ei:

  • în primul rând, identifică și acceptă că ai o problemă;
  • în al doilea rând, discută despre problema ta. Vei observa un lucru foarte interesant: cu cât discuți mai mult, cu atât mai clar ți se vor contura și potențialele opțiuni de rezolvare a situației care nu îți dă pace;
  • în ultimul rând, pentru fiecare problemă cu care te confrunți, încearcă să identifici cel puțin 3 soluții viabile, înainte să iei o decizie.

“Bună ziua, numele meu este Andra și am aproape 16 ani. Sunt implicată într-o relație cu un băiat care este acum major, a împlinit vârsta de 18 ani. Ne iubim foarte mult, însă părinții mei nu sunt de acord cu această relație pentru că el este de etnie romă, iar ei consideră că nu face parte dintr-o familie bună. Mi-au confiscat telefonul și nu îmi permit să mai vorbesc cu el, motiv pentru care mă gândesc să plec de acasă. Am mai făcut acest lucru acum ceva timp, însă părinții mei au apelat la poliție si m-au luat cu forța acasă. Prietenul meu vrea să locuim împreună, chiar dacă niciunul din noi nu lucrează, ne-ar ajuta părinții lui, sunt sigură de asta…iar dacă va fi nevoie, când voi deveni majoră vom pleca împreună din țară și așa vom câștiga mai mulți bani. Este adevărat, am neglijat școala în ultima perioadă, însă asta se întâmplă din cauza părinților mei, sunt nevoită să lipsesc de la ore ca să mă pot întâlni cu el. Vreau să știu dacă din punct de vedere legal pot pleca de acasă, fără ca prietenul meu să fie sancționat. Vă rog să mă ajutați!”

Aceasta este o experiență inspirată dintr-un apel real, preluat de Asociația Telefonul Copilului. Pentru a respecta confidențialitatea și curajul adolescentei care ne-a sunat la 116111 și pe care am consiliat-o, unele detalii au fost rescrise.

Ce nu trebuie să faci?

  • Unii amici ar putea să încerce să te convingă de faptul că este ”cool” să pleci de acasă câteva zile sau o perioadă mai mare de timp, fără să îți anunți părinții... NU FACE ASTA! Discută cu prietenii tăi și explică-le clar care sunt consecințele. Dă tu dovadă de mai multă maturitate și responsabilitate.
  • Ai putea să te trezești într-o dimineață că te-ai săturat de prea multe restricții impuse de părinți și îți dorești să fii independent/ă, hotărându-te să părăsești locuința... #NU FACE ASTA! Mirajul libertății îți va dezvălui realitatea crudă și gri a străzilor. În realitate, lucrurile stau altfel decât în imaginația ta: este posibil să suferi de frig, foame și să te expui anumitor pericole, în special dacă ești fată. Discută cu părinții tăi și spune-le exact cum te simți, explică-le că uneori comportamentul lor hiperprotectiv te face să te simți incomod și incapabil/ă să iei decizii singur/ă. Cere-le spațiu, dar nu te îndepărta prea mult.
  • Dacă ai luat o notă mică la școală, nu ascunde adevărul, nu fugi de probleme. Dă dovadă de asumare în permanență. Fuga nu îți va rezolva problemele… chiar dacă alegi să fugi, tot te vei confrunta cu această problemă când vei reveni acasă. Este absolut normal să ai și astfel de experiențe mai puțin plăcute.
  • Dacă te gândești să pleci de acasă ca să fii împreună cu iubitul/iubita, gândește-te mai bine înainte de a face acest pas. Atunci când există sentimente cu adevărat, nu există noțiunea de sacrificiu, compromis, producerea unor suferințe pentru cei din jur. Dacă există sentimente cu adevărat, atunci acestea vor deveni mult mai puternice odată cu trecerea timpului. Lucrurile nu trebuie grăbite, iar etapele firești nu trebuie sărite.
  • Daca ești victima abuzului - indiferent de natura lui, din partea părinților sau a vreunui membru foarte apropiat al familiei, este necesar să iei măsuri urgente.
    •   Vorbește cu persoanele în care ai încredere (ex: cadru didactic, persoane din familia extinsă) și solicită-le sprijinul astfel încât să fie luate măsuri.
    •   Ne poți suna și pe noi, cei de la Telefonul Copilului, la 116111. Ne poți scrie oricând la 116111@telefonulcopilului.ro sau la vorbestecunoi@telefonulcopilului.ro, în platforma https://www.116111.ro/ sau îți poți ține un jurnal digital al emoțiilor în aplicația mobilă HappyGraff, disponibilă pe dispozitive Android.
  • Nu tolera sub nicio formă un comportament nepotrivit. Niciun copil nu merită să fie supus abuzului. Fiecare copil are dreptul să fie protejat de către părinți sau reprezentanții legali.

Bună! Numele meu este Mihai și am 13 ani. De ceva timp, mai exact de aproximativ 1 lună de zile mă gândesc tot mai serios să plec de acasă pentru că nu mă mai înțeleg deloc cu părinții mei. Anul viitor urmează să intru la liceu și părinții mei vor neapărat să optez pentru un liceu cu profil economic, pentru că spun ei… ”este de viitor”. Eu nu vreau asta. Urăsc matematica și tot ce ține de acest domeniu. Eu îmi doresc să intru la un liceu sportiv pentru că vreau să devin antrenor de fotbal și în plus toți prietenii mei vor merge la acel liceu. Nu vreau să îmi distrugă viața decizia părinților mei. Mai bine plec de acasă și încerc să me descurc pe cont propriu...

Aceasta este o experiență inspirată dintr-un apel real, preluat de Asociația Telefonul Copilului. Pentru a respecta confidențialitatea și curajul adolescentei care ne-a sunat la 116111 și pe care am consiliat-o, unele detalii au fost rescrise.

SOLUȚII

Există o întreagă rețea de suport care te poate sprijini atunci când te confrunți cu o problemă și nu reușești să o rezolvi singur/ă: părinții, membrii apropiați ai familiei, familia extinsă, cadre didactice și nu în ultimul rând, instituțiile abilitate. Alege să fii responsabil/ă, alege să confrunți problemele, nu fugi de responsabilitate, nu te teme de provocările vieții. Alege să acumulezi experiență de viață. Dezvoltă-ți personalitatea pe care o admiri la unele persoane din jurul tău.

Este important să știi faptul că ești protejat de legislația din România, conform căreia interesul superior al copilului va avea prioritate în toate demersurile sau deciziile care privesc copiii.

Pentru orice problemă sau dilemă, ne poți suna pe noi, cei de la Telefonul Copilului, la 116111, linia europeană de asistență pentru copii, disponibilă gratuit din rețelele Orange, Telekom și Vodafone (L-V / 10:00 – 20:00).

Ne poți și scrie oricând la 116111@telefonulcopilului.ro sau la vorbestecunoi@telefonulcopilului.ro,în platforma https://www.116111.ro/ sau îți poți ține un jurnal digital al emoțiilor în aplicația mobilă HappyGraff, disponibilă pe dispozitive android. Totodată poți beneficia de consiliere gratuit, direct de pe telefonul mobil, prin intermediul aplicației HappyGraff http://www.116111.ro/descarca-aplicatia.

Denunță abuzurile la 112, numărul unic pentru apeluri de urgență, apelabil gratuit din toate rețelele de telefonie!

Sună la 116111 , scrie la 116111@telefonulcopilului.ro
sau hai pe 116111.ro/plecatdeacasă
ca să găsim împreună soluții la problema ta.